Ordin de protecție

Violența domestică este reprezentată de orice acțiune sau inacțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic, ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau nu împreună cu victima.

Victima violenței domestice are dreptul de a-i fi respectată personalitatea, demnitatea și viața sa privată, dreptul de a fi informată cu privire la exercitarea drepturilor sale, dreptul la protecție specială adecvată situației și nevoilor sale, la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum și la asistență medicală, consiliere și asistență juridică.

Ordinul de protecție reprezintă mijlocul legal prin care persoana – a cărei viață, integritate, fizică sau psihică ori libertate, este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei – poate solicita instanței înlăturarea stării de pericol prin emiterea acestuia. Prin intermediul acestuia se dispune cu caracter provizoriu anumite obligații sau interdicții în sarcina agresorului.

Ordinul de protecție este reglementat de prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, acesta suferind diverse modificări pe parcursul anilor pentru a se adapta situațiilor actuale din societate, cea mai recentă fiind modificarea adusă prin Legea 232 din 2025, prin care s-a extins domeniul de aplicabilitate al acestui mijloc legal de protecție.

Ordinul de protecție provizoriu este varianta mai rapidă a ordinului de protecție general, acesta fiind emis de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc.

Cererea pentru emiterea ordinului de protecție poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal atunci când este cazul în situația minorilor sau persoanelor puse sub interdicție. Aceasta poate fi introdusă în numele victimei și de către procuror, reprezentantul autorității sau structurii competente la nivelul unității administrativ-teritoriale cu atribuții în materia protecției victimelor domestice sau reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii cu acordul victimei.

Soluționarea acestei cereri este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima, aceasta se întocmește potrivit unui formular standard care face parte din integrantă din Legea 217/2003, iar în ceea ce privește taxele, aceasta este scutită de taxă judiciară de timbru.

Atunci când se dispune emiterea unui ordin de protecție, împotriva agresorului se vor dispune mai multe obligații sau interdicții, dintre care le amintim pe cele mai frecvente: evacuarea temporară a agresorului din locuința familială, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți din locuința comună, atunci când acesta poate fi partajată, astfel încât agresorul să nu vină în contact cu victima, obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei, interdicția pentru acesta de a se deplasa în anumite localități sau zone delimitate, obligarea acestuia de a purta un dispozitiv electronic de supraveghere, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, corespondență sau în orice alt mod cu victima.

Durata maximă pentru care se poate dispune emiterea ordinului de protecție este de 12 luni, însă în măsura în care starea de pericol continuă să planeze asupra vieții, integrității sau libertății persoanei, aceasta are la dispoziție formularea unei cereri de prelungire a ordinului de protecție.

În ceea ce privește revocarea acestuia, potrivit prevederilor cuprinse în Legea 217/2003, doar agresorul poate formula o astfel de cerere atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Pentru a se dispune revocarea este necesar ca ordinul de protecție să fie emis pentru o durată maximă, agresorul a respectat interdicțiile sau obligațiile impuse în sarcina sa, acesta a urmat consiliere psihologică, psihoterapie sau orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită sau recomandată și există o evaluare a riscului de recidivă realizată de către un serviciu de probațiune care indică un grad de risc, suficient de scăzut și faptul că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenței domestice sau pentru familia acesteia.